Există locuri în lumea asta unde fotografiile, oricât de reușite ar fi, abia reușesc să surprindă măreția realității. Rigi Kulm, în inima Elveției, este unul dintre ele. În vară, ne-am hotărât să simțim muntele cu adevărat: o ascensiune de 11 kilometri, la pas, până în vârf.
Mai mult decât o drumeție: Când îți propui o urcare de 11 km, știi de la bun început că nu va fi doar relaxare. Este un test de anduranță. Însă, pe Rigi, efortul fizic se transformă rapid într-o formă de meditație. Cu fiecare pas făcut pe potecile abrupte, zgomotul lumii de jos se estompează, lăsând loc liniștii și aerului tare de munte.
Peisajul este recompensa supremă. Pe măsură ce câștigi altitudine, panorama se deschide spectaculos. Lacul celor Patru Cantoane (Vierwaldstättersee) se întinde la picioare ca o pânză de un albastru ireal, contrastând puternic cu verdele crud al brazilor și al pășunilor alpine. Însă acesta este doar începutul spectacolului, căci Rigi este stăpânul apelor: de sus, pe senin, poți cuprinde cu privirea nu mai puțin de 13 lacuri. Dacă Vierwaldstättersee domină sudul prin maiestate, spre nord ți se dezvăluie imediat Lacul Zug (Zugersee), sclipind intens în lumina soarelui, ca o a doua oglindă a cerului.
Suntem mici în fața naturii, dar cât de mari ne simțim când ajungem sus prin forțe proprii. Munții din depărtare, cu crestele lor tăioase, par pictați pe cerul de vară.
Ajunși sus, pe Rigi Kulm, după ore de urcare, oboseala a dispărut instantaneu, înlocuită de o energie pură. Această drumeție de vară nu a fost doar despre a bifa un obiectiv turistic, ci despre bucuria simplă de a fi prezentă, pas cu pas, într-unul dintre cele mai frumoase colțuri ale Europei.
Dacă ajungeți în Elveția, lăsați trenul pentru coborâre. Urcați pe jos. Cei 11 kilometri vor fi grei, dar amintirea lor va fi neprețuită.